Imagini cu diferite sp. din colectia noastra se gasesc dupa articolul despre Conophytum.Dati click pe imaginea care va intereseaza si se mareste ,dupa care puteti obtine o imagine la dimensiunea originala dand click pe ˝Eredeti méret megtekintése˝ care se gaseste sub poza.Atunci apare pe "Bar" genul si sp. plantei respective.
CULTIVAREA CONOPHYTUMILOR
Traducerea articolului lui Terry Smale, UK cu acordul lui
Din colectia noastra de Conophytum...
Introducere
Conophytumii cresc in partea vestica a Africii de Sud si de asemenea in sud – vestul Namibiei. Aceasta zona are un climat mediteranean cu ploi de iarna si cu veri uscate. De aceea plantele, in habitat, cresc iarna iar conophytumii persista in acest comportament si in cultivare. Abordarea lor este total diferita de cea a cactusilor si trebuie sa fie tinuti separati de acestia in sera alaturi de alte plante care cresc iarna, ca Cheiridopsis, Tylecodon, Bulbine, etc.
Udare
Conophytumii au perioada de repaus vara, timp in care frunzele existente se usuca si protejeaza frunzele sezonului urmator intr-un invelis ca de hartie. Udarea se reia la sfarsitul lui iulie si este destul de intensa, pentru aproximativ 2 luni, poate chiar o data pe saptamana, depinzand de vreme. In aceasta perioada frunzele noi se dezvolta rapid, spargand vechiul invelis si la majoritatea speciilor se produc si florile. Pe masura ce vremea se raceste in toamna, udarea se reduce la un nivel de o data la fiecare trei sau patru saptamani, pe perioada iernii. Anumite specii, ex. Conophytum calculus, incep sa produca riduri cand au nevoie de apa si eu le folosesc ca “plante marker” pentru a determina cand colectia are nevoie de apa. Pe la mijlocul lui Februarie, vremea incepe sa se imbunatateasca si frecventa udarilor se creste din nou; in aceasta periada frunzele noi incep sa se formeze in interiorul celor existente. Udarea se opreste la inceputul lui Aprilie iar plantele intra in faza de odihna. Eu nu imi ud Conophitumii deloc pe perioada verii, dar cativa cultivatori de succes continua cu udari usoare, in special la speciile cu capetele mai mici. Orice pulverizare sau udare direct peste plante in aceasta perioada poate duce la inlaturarea pigmentului din invelis (frunzele uscate), ducand la decolorarea capetelor noi de dedesubt. Imi place ca mesembrii mei sa creasca cat de tari si de compacti posibil, de aceea folosesc mult mai putin ingrasamant decat la cactusi. De regula folosesc ingrasaminte lichide cu continut scazut de azot, ex. Phostrogen, si anume de 2 ori pe an: o data primavara devreme ca sa ajut frunzele noi sa se formeze si de asemenea o data in toamna daca plantele nu au fost transplantate.
Lumina
Frumusetea multor conophytumi sta in coloritul lor. Pentru a mentine aceasta culoare, este necesar cat mai multa lumina pe perioada sezonului de crestere. De aceea pe perioada iernii, plantele ar trebui asezate in cea mai luminoasa pozitie posibila in sera. Chiar daca faceti asta, cantitatea si intensitatea soarelui de iarna in UK ( si in Romania n.t.) este mult mai mica decat cea necesara, de aceea si exista tendinta la aceste plante de inverzire si inmuiere a corpului. Pe la inceputul lui Mai, adesea avem primele zile foarte calde si cu soare intens ale verii si exista pericolul ca conophytumii sa se ofileasca in aceasta perioada. De fapt aceasta este probabil cea mai mare problema in cresterea acestui gen. Efectul nociv al soarelui adesea nu se observa pana cand plantele nu incep sa creasca in toamna, cand capetele orientate spre sud, la grupuri, apar a fi moarte. In incercarea de a evita aceasta problema, umbresc sticla de deasupra de conophytumi in Aprilie, inlaturand umbrirea in Septembrie. Ca alternativa, daca aveti o colectie mica, mutati plantele intr-o parte mai umbrita a serei, pe perioada verii.
Temperatura
In habitat, cativa dintre conopytumi care cresc la altitudine mai mare, se confrunta cu inghetul si zapada, dar bineinteles ca climatul nu este atat de umed ca in U.K. Ar trebui sa fie posibil sa selectam cativa conophytumi pentru a-i creste in sere de sticla neincalzite ( forma Kamiesberg a C. pellucidum creste bine la casa alpina Wisley) dar in general as recomanda conditii fara inghet. In sera mea temperature nu scade sub 3oC pe perioada iernii. Ventilatia buna este necesara pe perioada verii si incercati sa evitati temperaturi peste 40 C.
Conophytum limpidum
Plantarea in ghivece
Eu intotdeauna folosesc ghivece de plastic pentru conophytum; ghivecele de ceramica, de dimensiuni mici, se usuca mult prea repede. Pentru dimensiuni de 9 cm si peste, folositi ghivece mai degraba largi si mai putin adanci, deoarece cei mai multi onophytumi formeaza radacini la suprafata sau adancime mica. Plantele foarte mici se recomanda sa fie crescute cateva intr-un ghiveci, pentru a evita sa avem prea mult loc nefolosit. Amestecul meu standard pentru substrat este: parti egale de compost John Innes Compost numarul 2 (acesta este un compost sterilizat pentru ghivece, pe baza de argila * ) si pietris cuartos de 4 mm, dar orice sol pe baza de lut bine drenat este potrivit. Ideal ar fi ca plantele sa fie transplantate cam o data la fiecare 2 ani, dar eu am multe plante care nu au fost atinse mult mai mult timp. Cea mai buna perioada pentru replantare este la inceputul sezonului de crestere, Iulie – August, dar operatia poate fi facuta aproape oricand, atata timp cat plantele sunt in crestere. Se pare ca radacini noi se formeaza mai multe in perioada iernii decat in toamna. Curatati cat de mult din substratul vechi de pe radacini cu un bat si o pensula mica.
Daunatori
Genul este relative fara probleme, dar cateodata poate aparea paduchele testos la radacina. Udati cu un insecticid potrivit (imidacloprid este foarte potrivit ca ingredient activ), o data pe perioada toamnei este sugerat ca masura profilactica. Gandacul Western flower thrips este adesea vazut pe florile de Cono, dar nu par sa produca vreo paguba. pulverizarea cu un insecticid de contact in perioada sezonului de crestere va oferi un oarecare control. Cateodata melcii si omizile Tortrix Moth incep sa roada plantele, ambii find mai bine de adunat noaptea. Igiena generala si infatisarea conophytumilor se imbunatatesc prin indepartarea cu grija a invelisurilor vechi dupa ce noile frunze au iesit prin ele. Inlaturarea florilor moarte evita ca ele sa devina o sursa pentru botrytis (mucegai verzui, ca un praf, pe plante).
Lastari
Plantele batrane care au 15 ani sau mai multi, tind sa-si piarda vigoarea si e mai bine sa fie despartite in lastari. Puteti de asemenea sa obtineti plante noi prin despartirea de capete de la marginile grupurilor, dar mie mi se pare mai usor sa scot planta din ghiveci pentru a face asta. In ambele cazuri, lastarii ar trebui scosi dupa ce frunzele s-au dezvoltat suficient, in toamna, de obicei Septembrie – Octombrie, dar eu am scos lastari cu success chiar si in Februarie. Un lastar ar trebui sa fie doar unul sau doua capete cu nu mai mult de 2 mm de tulpina de dedesupt. Nu se lasa sa se cicatrizeze taietura, nu este nevoie de agent de inradacinare sau caldura de jos, doar plantati in substrat potrivit (eu folosesc 2 parti John Innes numarul 2, 1 parte pietris de 4mm , 1 parte Perlite); puneti in sera impreuna cu ceilalti conophytumi si udati-i. Inradacinarea ar trebui sa aiba loc cam intr-o luna sau doua.
Seminte
Semintele de Cono sunt acum disponibile din cateva surse; cele mai bune dintre ele sunt Mesa Garden din New Mexico si Mesemb Study Group din UK. Daca vreti sa va produceti propriile seminte, in cele mai multe cazuri va fi necesar sa aveti doi indivizi din aceeasi specie. Acestia ar trebui apoi izolati pentru a se evita orice polenizare nedorita. Polenul este transferat intre florile celor doua plante folosind o unealta potrivita. Eu folosesc capatul cu folicul al firului de par uman, dar o mustata de pisica, un spin de cactus sau o fibra dintr-o plasa de umbrire sunt folosite de diversi colectionari. Odata ce florile s-au ofilit, planta se poate realatura colectiei. Capsulei cu seminte ii ia mult timp sa se dezvolte si eu de obicei culeg semintele in August anul urmator. In habitat, semintele ar germina in toamna o data cu scaderea temperaturii si cu venirea ploilor. De aceea toamna este timpul natural pentru semanat si intradevar este cel mai bun timp in locuri insorite ca Grecia, Spania, California. Totusi, din experienta mea, semanaturile care au germinat toamna in Anglia sunt foarte vulnerabile la atacul mucegaiului iar eu am avut pierderi. Am facut un compromis si am semanat in Ianuarie. Substratul meu de semanat este: 2 parti John Innes numarul 2, 1 parte pietris de 4mm , 1 parte perlit . Semintele sunt semanate la suprafata substratului la o rata de 20 - 40 pe ghiveci de 5 cm, 100 pe un ghiveci de 7cm. Nu fac nici un fel de sterilizare a compostului si nu folosesc fungicide. Temperatura pentru germinare nu ar trebui sa fie prea mare, 15 - 20oC in timpul zilei, scazand pana la 5 - 10oC noaptea. Aceasta temperatura poate fi asigurata prin folosirea unui pervaz in casa sau folosind in sera un incalzitor de putere mica. Substratul din ghivece trebuie pastrat umed; ghivecele pot fi pastrate intr-o atmosfera inchisa pana la germinare, care dureaza una pana la doua saptamani, apoi asigurati circulatia libera a aerului. Plantutele se uda si se pastreaza in crestere in primele 15 luni iar pentru a realiza asta, ele trebuiesc cat mai umbrite si tinute intr-un loc racoros incepand din Martie pe perioada verii. Cotiledoanele de obicei se vor usca la un moment dat pe perioada verii, dar primele frunze adevarate vor strapunge la scurt timp dupa. Eu transplantez plantutele in ladite in Noiembrie si multe din ele vor inflori in toamna urmatoare, cand vor avea aproximativ 21 de luni. Hranesc cu ingrasamant plantutele destul de frecvent pentru a le ajuta sa se dezvolte pe cat de rapid este posibil.
Identificarea
Speciile de conophytum sunt foarte variate si cultivatorul trebuie sa fie capabil sa identifice particularitatile fiecarei forme. In unele cazuri exista nume vechi in latina, care nu sunt folosite azi de botanistii mai conservatori, dar care ajuta de multe ori. Adesea veti gasi aceste nume, atunci cand sunt folosite in liste sau etichete, puse intre ghilimele. Prin urmare Conophytum ectypum ”tischleri” defineste o forma cu floare galbena a unei specii particulare care are de obicei floare roz. Localitatea de origine scrisa pe eticheta este de asemenea importanta in identificarea diverselor variante, deci daca “tishleri” vine din Aribies ar avea corpul complet verde, in timp ce forma din Eselsfontein este acoperita de o retea de linii inchise la culoare.
* lut, argila grasa, pamant roditor - compost; cel mai bun mod de a descrie acest lut este a spune ca este un amestec ideal de nisip si de argila (lut, huma, pamant galben); nisipul este prezent pentru a tine amestecul deschis, iar lutul, la randul sau, asigurand retinerea umiditatii.
Adrese f. interesante cu aceste plante: http://www.conophytum.com/index.html -
